Artist independent, spune că lucrează mai mult decât full-time, 16 ore pe zi.
În acest interviu, artista Ada Petcu vorbește despre mindset-ul care o ajută să-și atingă obiectivele și despre cum ia eșecurile drept lecții.
Solistă și compozitoare, Ada Petcu abordează diferite stiluri muzicale, pop, rock, operă și multe altele. Când era în școala gimnazială, avea vocea principală în biserică. Spune că a fugit de muzică toată viața ei și, totuși, a ajuns să i se dedice deplin.
Despre cum a compus piesele „La lume”, „Dorul meu”, precum și ce implică să fii artist independent, Ada povestește cu multă pasiune.
*Interviu realizat de Ștefania Vâlciu
Viața de artist independent
Ștefania Vâlciu: Cum este viața ta de artist independent în această perioadă?
Ada Petcu: Este o perioadă intensă, în care am făcut foarte multă treabă și, bineînțeles, multă muzică. Este o adevărată provocare să fii artist independent. Știi că toată lumea își dorește independența aia și toată lumea își dorește să atingă acel vis de artist independent. Înainte să te apuci nu știi câtă muncă este în spate, pe lângă muzică sunt și multe alte lucruri de care trebuie să te ocupi și să înveți să le faci.
Ș. V.: Pentru că implică și prezența în rețelele sociale, nu?
A. P.: Nu doar social media. Vezi, ai senzația că: „Trebuie doar să fac piese și să știu social media.” Nu-i chiar așa. Trebuie să înveți să te descurci singur, să faci clipuri la piesele tale și să le urci pe platforme, să faci mood board-uri pentru piese, să contactezi oameni, să îți deschizi uși. Trebuie să înveți și partea asta de business a industriei muzicale pe care o înveți doar făcând și nimeni nu te pregătește pentru treaba asta.
Să fii artist independent este poate unul dintre cele mai frumoase lucruri. Sunt foarte recunoscătoare că am reușit să mă țin și am reușit să muncesc și să văd lucrurile așa și să-mi adun o echipă în jur, pentru că nu fac singură toate treburile astea. Am început într-o echipă de trei: eu, Alex și cu David. Acum am început să mai luăm persoane în echipă pe video editing, pe partea de creare și implementare de concepte și tot așa. Este o muncă full-time, dar vine cu foarte multe satisfacții.
De fiecare dată spun: „Gata! Hai că termin cu lansarea asta și nu mai muncesc de la 8:00 dimineața la 12:00 noaptea.” Apoi lansez piesa și deja am piesa următoare pe care vreau să o lansez și nu mai îmi iau zile de pauză, o iau din nou de la zero cu munca. Este incredibil!
Transformarea eșecurilor în lecții de viață
Ștefania Vâlciu: Este o muncă foarte frumoasă care îți aduce multă recunoștință, pe de-o parte, dar sunt și părți mai grele, mai întâmpini câte un eșec. Cum definești eșecul sau provocarea pe care o întâmpini?
Ada Petcu: Eșecul pentru mine este în momentul în care pierd și aleg să nu învăț nimic din acea întâmplare. Dacă nu ți-a ieșit ceva, poate nu erai pregătit și trebuia să le înveți ”the hard way”, cum ar veni, ca să poți să le aplici pe viitor. Dacă din fiecare experiență îți iei măcar câte o lecție, atunci treaba respectivă n-o poți defini ca pe un eșec.
Realist vorbind nu sunt eșecuri, sunt doar experiențe de viață și experiențe profesionale pe care ar trebui să le înveți ca să devii mai bun, să poți să performezi mai bine. Când tu nu înveți nimic din experiența respectivă, atunci este un eșec, ești mult prea orbit de orgoliu și de dorința de a reuși. Pur și simplu uiți că viața nu este despre a reuși. Viața este despre a învăța și despre a trăi frumos și despre a fi din ce în ce mai bun.
Ș. V.: Chiar are Taylor Swift un vers din noul ei album ”The Life of a Showgirl” și spune în melodia ”Opalite”, ”But failure brings you freedom”. Adică eșecul îți aduce libertate. Înveți și îți dai seama că nu trebuie să te ambiționezi să iasă așa cum ai vrut.
A. P.: Exact așa e. Noi ne dorim anumite lucruri să iasă într-un anume fel, pentru că aceea este singura perspectivă pe care o vedem. Suntem prea focusați pe rezultatul acela pe care ni-l dorim noi. Când de fapt, poate universul are pregătit cu totul și cu totul altceva pentru noi, poate lasă ușa deschisă pentru altceva, care de fapt, era menit pentru tine.
Ș. V.: Într-un interviu, le-ai dat un sfat celor tineri și ai spus așa: „Sfatul meu pentru orice tânăr care își dorește să facă muzică este să înceapă. Să nu aștepte să se simtă «gata» sau «perfect», pentru că perfecțiunea nu vine niciodată. Nimeni nu are toate răspunsurile la început, dar toți au un prim pas.” Care a fost momentul care te-a făcut pe tine să realizezi că nu trebuie să vină momentul potrivit și că trebuie pur și simplu să începi de undeva și orice?
A. P.: În martie – aprilie 2023 am avut conștientizarea aceasta pe care ai menționat-o tu acum, care a venit cumva destul de târziu și destul de greu. A venit, pentru că eu cânt de la cinci ani și am participat la tot felul de festivaluri și concursuri. Îmi doream foarte mult să fiu artistă și mergeam la aceste concursuri și festivaluri cu speranța că o să fie acolo cineva în public și o să mă vadă. O să creadă în mine și o să zică: „Uite, ea este «The Next Star» și o să investesc în ea și o să o ajut cu toate relațiile mele”. Era un basm fermecat pe care alegeam eu să mi-l spun mie în mintea mea, bazat pe ce am văzut prin filme, seriale, prin experiența unora de viață.
Dar realitatea e că aceste cazuri sunt de 1 la un milion sau chiar 1 la un miliard. În majoritatea cazurilor, fie că vorbim de muzică sau altă industrie, oamenii muncesc. Este cu muncă depusă și multă perseverență și multă consistență și multe eșecuri, da, exact, cum ai zis tu mai devreme. Peste care alegi să treci și să înveți ceva și să devii din ce în ce mai bun. Eu la momentul în care am început, mă uitam în jur și vedeam oameni care au reușit și nu înțelegeam mie de ce nu-mi iese.
Atunci sfatul e să nu te mai uiți la cum au reușit alții, să nu te mai uiți la ce au reușit ei să facă. Să te inspiri, într-adevăr, dar să începi să faci, nu să aștepți. În niciun caz să nu aștepți momentul potrivit, pentru că nu o să vină niciodată. Eu ca să-mi creez un nume am început să fac content despre muzică. Am cântat în metrou, am cântat chiar și gratis. Am gândit tot felul de serii creative care să mă ajute să îmi cresc numărul de urmăritori.
Procesul creativ din spatele clipurilor video și a melodiilor
Ș. V.: Citisem în interviurile pe care le-ai acordat despre procesul vostru de creație. Cum ajungeți tu și echipa ta la ideile pentru clipurile scurte și foarte atractive pentru public?
Ada Petcu: Creativitatea se spune că este ceva cu care te naști, că ești creativ. Că sunt persoane realiste și persoane creative. Eu nu cred în acest lucru și îți spun și de ce. Pentru că eu în perioada școlii și a liceului și așa mai departe, am fost olimpică la mate la bio, chimie. Îmi plăcea tot ce ține de științele exacte. Singurul aspect creativ din viața mea era că la vremea respectivă cântam. După doi ani și jumătate de la terminarea liceului m-am apucat de proiectul meu muzical. Fiind artist independent, a necesitat să ne facem in-house intern.
Împreună cu Alex și cu David făceam ideile de content, gândeam strategii, concepte și așa mai departe. La început, nu erau atât de creative neapărat, dar au prins și au prins, pentru că am pus suflet în ele. Au fost clipuri în care am pus foarte mult suflet și n-au prins. Până la urmă despre asta este vorba, să tot faci, indiferent că prinde sau nu prinde, să fii consecvent, indiferent de industria sau parcursul pe care tu ți-l alegi. Testând foarte multe idei, pe parcurs au venit și mai multe. Lucrurile care nu au mers am încercat să analizăm de ce nu au mers și să le îmbunătățim. Iar lucrurile care au mers am încercat să le fructificăm și să le facem mai bine.
Nu cred că există să te naști creativ sau realist. Poate ai o anumită înclinație spre o direcție, dar nu există aspect în viața asta pe care dacă îl antrenezi să nu îți iasă. Este, pur și simplu, vorba de antrenament. Știi vorba aceea cu „Munca bate talentul”? E foarte reală. Da, munca bate talentul. Adică tu poți să te naști el mai creativ om din lume. Dacă nu faci nimic cu creativitatea și nu-ți explorezi darul care ți-a fost dat, cineva care poate este cu creativitate zero, doar pentru că muncește suficient de mult ți-o va lua înainte.
Ș. V.: Ai declarat că unul dintre cele mai mari visuri ale tale este să ajungi să cânți la Super Bowl la Halftime Show. Dacă ți s-ar îndeplini această dorință, cum ai concepe show-ul? Care ar fi ideea ta de show?
Ada Petcu: E foarte grea întrebarea. În ideea în care eu, personal, ca și artist sunt încă într-un proces de descoperire. Dacă te uiți puțin la piesele pe care le-am scos, nu poți să spui că sunt nișată pe un anumit stil sau pe un anumit gen.
Ș. V.: Asta am observat, că nu ai o nișă. Poți detalia?
A. P.: Multe dintre piesele pe care le am, sunt foarte realiste. Altele sunt de dansat pe ele, altele de plâns pe ele. Eu ascult și piese rock și piese pop și piese jazz și manele și trap și ce vrei tu. Nu am un anumit gen muzical care pe mine mă împlinește cel mai mult. A, putem spune că este pop-ul, așa per general. Dacă te uiți la mine în playlist, sigur o să găsești și Freddie Mercury și Jon Bon Jovi și Theo Rose și așa mai departe. Dacă îți plac mai multe genuri există varianta în care scoți foarte multe genuri muzicale și la un moment dat bubuie o piesă și atunci evident că reiterezi acel gen muzical pe care l-a avut piesa respectivă.
Mie îmi plac toate stilurile atâta timp cât piesele vorbesc pentru mine. Piesele pe care le fac sunt reale, sunt autentice, toate sunt scrise de mine, toate sunt din imaginația mea, experiența mea, modul în care văd viața, modul în care am avut procesul acesta de viață până acum. Cred că la un moment dat se va stabiliza și genul muzical pe care-l voi cânta. Atunci cumva răspunsul la întrebarea ta e foarte greu. Nu aș putea să îți spun la momentul actual cum ar arăta un show de genul.
Povestea melodiilor „La lume” și „Dorul meu” – Cum să-ți găsești inspirație
Ștefania Vâlciu: Înțeleg că ești într-un proces de descoperire. Ai lansat multe piese, iar una dintre ele este „Dorul meu”. Care este povestea din spatele ei?
Ada Petcu: Ideea acestei piese a venit super simplu. Mai greu mi-a venit ideea piesei „La lume”, de exemplu, care este prima piesă cu influență folclorică pe care am scos-o. Știam că îmi doresc să fac o piesă folclorică atunci când am început să lucrez la piesa „La lume”. Am făcut beat-ul, eram la studio, s-a făcut producția și apoi a trebuit să fac partea de artist și anume versurile, liniile melodice și să înregistrez piesa. Iar în momentul acela pur și simplu am avut blanc în creier. Atunci mi-am dat seama că eu n-am studiat folclor și că nu știu cum se scriu niște versuri folclorice.
Deci, m-am apucat să studiez folclorul românesc. Am studiat artiști care cântă folclor în momentul actual, folclor modern, cinematic, folclor combinat cu DnB. După care am studiat poeți români, Eminescu, poeziile lor și așa mai departe și mi-am făcut o idee despre cum ar trebui să scriu versurile și cum ar trebui îmbrăcat mesajul. În piesele folclorice mesajul nu e direct ca în piesele pop sau trap.
Mesajul piesei „La lume” este o confesiune a mea, mare fiind, către mine, mică fiind, pentru că eu cea mică aveam visul acesta de a ajunge artist și îmi doream foarte mult. Eu aveam în minte un plan în modul de a ajunge artist și de cum doream să decurgă lucrurile. Iar această mentalitate m-a ținut foarte mult pe mine pe loc, pe mine cea mare, pentru că nu m-a făcut să văd dincolo de dorințele copilului Ada. Iar piesa „Dorul meu” a venit mult mai ușor, pentru că aveam deja experiența piesei folclorice „La lume”.
Ș. V.: Totuși, pe cât de ușor pot să-ți vină ideile, poți să ai și blocaje creative. Cum treci peste ele? Spre exemplu, eu o ascult și pe Olivia Rodrigo. Ea spune că iese afară sau face cu totul altceva.
A. P.: Eu am avut momente în care am avut blocaje creative și, pur și simplu, au trecut, pentru că am stat în sesiune. Am stat în sesiune, am ascultat piesa, producția, că nu existau versurile la momentul acela, trebuia să le fac. Ascultam producția de zeci de ori și la un moment dat tot îmi trecea prin minte o idee. O modalitate de a trece peste blocaj este pur și simplu de a continua să faci, nu să te panichezi. Au existat și momente în care am stat o sesiune întreagă, nu trei ore și nu am reușit să scot nici măcar un vers.
Ce m-a ajutat pe mine era să-mi iau producția acasă și să o ascult când mai aveam timp: dimineața, seara, pe parcursul zilei. O lăsam acolo cumva să fie în spatele creierului meu și pe parcurs când reascultam îmi venea o idee. Deci asta ar fi o a doua metodă. O a treia modalitate de a trece peste blocaj, este să studiez alte piese care seamănă cu stilul respectiv de piesă și să-mi scriu în notițe niște teme principale pe care vreau să le abordez.
Următoarele proiecte
Ștefania Vâlciu: Care sunt proiectele viitoare pe care le pregătești publicului?
Ada Petcu: Anul acesta ne dorim tot așa să facem piese foarte multe, din ce în ce mai bune, și să reușim să ajungem și la alte audiențe și la din ce în ce mai mulți oameni. Pregătim și un concept de YouTube foarte interesant cu artiști. Cumva producție de YouTube pentru artiști, pentru că majoritatea sunt pentru influenceri sau nu neapărat influenceri, dar nu sunt nișate pe muzică. Noi vrem să începem un proiect de genul care să fie nișat pe muzică și cu artiști. O să vedeți la momentul respectiv despre ce e vorba.
Ștefania Vâlciu: Sigur, eu sunt foarte curioasă și cred că și cei care te urmăresc.
A. P.: Abia aștept să-mi zici cum o să ți se pară primul episod. Mai pregătim și piese în engleză. Asta e marea schimbare. Pe lângă faptul că va trebui să muncesc la piesele în română, vom începe și un proiect de internațional.
Întrebări cu răspunsuri rapide
Ș. V.: Am citit că pregătești și piese în engleză Acum urmează câteva întrebări cu răspunsuri rapide. Prima întrebare este: dacă ar fi o petrecere de karaoke, ce melodie ai alege să o cânți sau să o pui?
Ada Petcu: Ce greu! Piesa mea, „Industria”.
Ș. V.: Ce îți place să faci cu prietenii tăi atunci când ieși cu ei, când ai un pic de timp liber?
A. P.: Să beau un pahar de vin și să vorbim.
Ștefania Vâlciu: Ce citat ai văzut sau ce idee ți-a atras atenția și ți-a rămas în minte? Poate să fie chiar și o postare, orice.
A. P.: A spus cineva la un moment dat că frica ei cea mai mare este să nu mai fie relevantă pentru oamenii din jur. Relevantă în ideea în care oamenii să nu mai aibă nevoie de ea.
Ș. V.: Interesant …
A. P.: Da. Nu știu dacă neapărat asta e și frica mea cea mai mare. Nu e. Dar e o chestie care a rămas cu mine și cumva m-a făcut să-mi dau seama că e foarte important pentru mine să fiu relevantă în viața oamenilor din jurul meu, să fiu acolo pentru ei, să le fiu alături.
Ș. V.: Care a fost o mică reușită a ta de săptămâna trecută, un mic win (victorie – n.a.)?
A. P.: Să termin o piesă emoționantă, pentru că mi-a fost atât de greu să scot cuvintele acestea din mine și în primul rând, să o trag la studio fără să plâng. Așa că sunt foarte fericită că ”I made it”, într-un final.
Ș. V.: Cred că va fi o piesă foarte frumoasă și cred că va fi și apreciată de public. Dacă ai putea crea o lege pe care să o urmeze toți oamenii care ar fi aceea?
A. P.: Să le pese de ceilalți și să înțeleagă că nu sunt singuri pe lume. Că viața nu este despre mine. Viața este despre mine în contextul societății și comunității, pentru că nu ești singur pe lume și sunt oameni care nu s-au născut cu aceleași daruri ca și tine sau poate în aceleași contexte ca și tine. Și atunci este de datoria noastră ca și oameni să dăm mai departe și să încercăm să ajutăm acolo unde putem, pentru că e important să îți pese. E foarte important!
Unde te pot găsi oamenii pentru a-ți urmări activitatea?
A. P.: Peste tot, YouTube, YouTube Shorts, TikTok, Instagram, oriunde vor ei mă pot găsi. Sunt indispensabilă, peste tot. Pe orice platformă își doresc, acolo să mă caute și mă găsesc.
