No Country for Gen Z

Filmul No Country for Old Men, al fraților Coen, este o lucrare cinematografică desăvârșită. Semnificația titlului, în ansamblu, oglindește dificultatea șerifului Bell de a se adapta la o lume care devine din ce în ce mai nemiloasă. Este o lume în care un om al legii, îmbătrânit, nu-și mai găsește locul, aflat la limitele puterii atunci când este pus în fața unei violențe contemporane care nu mai poate fi ținută în frâu de tipul de lege old-school pe care îl aplică Ed Bell. Titlul este, de fapt, primul vers din poemul Sailing to Byzantium al lui William Butler Yeats. O alegere deloc accidentală.

În poem, eul liric poartă o luptă cu natura evanescentă a omului, cu propria mortalitate, căutând să călătorească spre Bizanț în speranța că va găsi o formă de nemurire, simțind că, întocmai ca Ed Bell, face parte dintr-o lume în care bătrânii nu-și mai au locul. Urmărind logica fraților Coen și a lui Yeats, adaptarea titlului a venit de la sine. Generația Z, întocmai ca șeriful Bell sau eul liric al lui Yeats, nu pare să-și mai găsească locul în lumea contemporană.

Fac parte din ramura „înaintată” a Gen Z, dinainte de 2000. Astfel, am acumulat o oarecare experiență pe piața actuală a muncii și am observat multe lucruri care m-au făcut să văd situația astfel. Nu este nimic nou în faptul că o generație tânără este acuzată de lene, lipsă de bun-simț, neseriozitate, aroganță etc. Părerile de genul acesta vin la pachet. Deja văd oameni de vârsta mea care boscorodesc întruna împotriva Gen Alpha.

Generațiile tinere au fost mereu țapi ispășitori pentru guverne, istoric vorbind.

„Îi tundem pe hipioții ăștia pletoși, le aruncăm drogurile la gunoi și îi trimitem la muncă! Numai atunci ni se vor rezolva problemele!” era atitudinea conservatorilor americani atunci când Baby Boomers respingeau mccarthyismul anilor ’50. Gen X și milenialii au fost tratați similar, fiind considerați progresiști, trântori și veșnic nemulțumiți. Constant, toate plăgile economice au fost puse în cârca tinerilor, iar soluția vehiculată de fiecare dată a fost ca aceștia să fie obligați să se conformeze.

Partea proastă era că tinerilor le lipsea o platformă de comunicare în masă prin care să poată răspunde tuturor acuzațiilor aduse. Milenialii au început, timid, să folosească social media ca pe o platformă prin care puteau riposta. Era un mediu permisiv, care oferea o portavoce oricui era dispus să strige în ea. Gen Z a continuat pe urmele pionierilor mileniali și a dus vocalizarea din online la un alt nivel. Astfel, mai mult decât oricare altă generație, Gen Z are oportunitatea de a se uni împotriva narațiunilor care ar vrea să o învinovățească pentru neajunsurile pieței muncii.

În spațiul românesc, situația nu a fost deloc mai roz. O bună parte din Generația X din România a avut tinerețea chinuită de perioada de tranziție. Anii ’90 au trecut, iar lucrurile păreau să se așeze la timp pentru ca milenialii să poată lua cu asalt piața muncii. Apoi a venit criza din 2008, exact la timp pentru a sabota tinerețea altei generații. Din experiența mea în mediul corporatist, pentru mulți salvarea a venit sub forma multinaționalelor care au început să răsară prin țară. Unele mai bune, altele mai proaste. Marea majoritate a companiilor de acest fel erau în industria IT. Pentru mileniali și Gen X era un nou început, ceva care le-ar fi permis să se apropie de râvnitul trai la standarde europene. Aceste generații au fost lovite și de exodul spre străinătate, cauzat de lipsa oportunităților pe plan intern, iar acest lucru avea să afecteze și Generația Z.

Gen Z s-a lovit de piața muncii ca de un perete.

Unii dintre noi am început să muncim de la șaisprezece ani, forțați de circumstanțe. Alții au avut norocul să înceapă mai târziu. Realitatea a fost sumbră, deloc conformă cu ceea ce ne-a fost prezentat de societate. Ni s-a spus că trebuie să ne găsim un job, să ne întreținem singuri. Iar când ne-am angajat, am realizat că abia ne putem permite o chirie. Multă vreme ni s-a spus că ar trebui să prețuim timpul liber pe care îl avem, să ne concentrăm și pe noi, dar mulți angajatori se comportă precum niște lorzi feudali. Am fost duși de nas să credem că, de îndată ce ne definitivăm studiile, suntem pregătiți pentru muncă. Ani de zile am fost educați să credem că lumea este un loc colorat și fun, plin de oameni deschiși la minte, care sunt corecți, și că, dacă ne vedem de școală și de muncă, vom trăi decent; nu ne-a fost însă prezentată și relativitatea ideii de „trai decent”.

Pe deasupra, Generația Z se luptă și ea cu balaurii ei, dar de data aceasta ei par mai fioroși decât înainte. Pandemia i-a ținut pe mulți tineri în casă în timpul unor ani critici pentru dezvoltarea lor, în special pentru exersarea abilităților de comunicare interpersonală și profesională. Am simțit asta în mod direct când m-am aflat în poziția de a susține interviuri și de a lucra cu tineri din generația mea.

În plus, multe locuri de muncă au dispărut în perioada pandemiei, iar acest lucru ne-a redus drastic opțiunile. Iar acum AI-ul lovește din nou în oportunitățile tinerilor. Nu pentru că ar fi cu adevărat capabil să înlocuiască oamenii în felurite industrii, cel puțin conform unei părți a literaturii de specialitate, ci pentru că din ce în ce mai multe companii mizează pe aceste LLM-uri pentru a înlocui forța de muncă. Gartner a publicat recent un articol care atrage atenția asupra acestui avânt necritic al AI-ului, sugerând că s-ar putea ajunge la reangajări masive până în 2027 pentru posturile care au încercat să fie înlocuite cu AI. Pe deasupra, se presupune că ne aflăm în plină criză economică, un ecou al pandemiei, iar conflictele globale se înmulțesc.

Toți acești factori vor pune și mai multă presiune economică pe Gen Z și vor accentua anxietatea generală a generației noastre. Ce ne facem?

Companiile par să caute cât mai multă automatizare în locul forței de muncă umane, chiar dacă cercetările recente par să avertizeze împotriva unor astfel de practici. Tehnologia evoluează mai repede decât ne așteptăm, iar o reacție din partea guvernelor, care ar putea, de exemplu, să reglementeze sau chiar să interzică înlocuirea anumitor poziții cu AI, întârzie să apară. Pe deasupra, și pentru pozițiile pentru care încă se mai angajează, de cele mai multe ori se aplică o mentalitate de pompier.

Companiile angajează oameni, le oferă minimum de pregătire necesar pentru a putea îndeplini sarcinile specifice postului, evitând cu sfințenie să investească un leu în plus în dezvoltarea lor, cu excepția cazului în care apare o altă nevoie urgentă.

Dacă mediul care i-a salvat pe mileniali și o parte din Gen X este deja saturat, ce mai rămâne? Zona industrială se îndreaptă constant spre automatizare. Domeniul ospitalității este limitat când vine vorba de oportunități de creștere. Răspunsul ar putea fi să învățăm o meserie. Dar școlile postliceale la care avem acces oferă, din câte am putut observa, servicii educaționale de o calitate îndoielnică. Pe deasupra, cursurile nu sunt tocmai ieftine.

Gen Z se poate orienta spre studii superioare, dar Guvernul pare să le lovească cu un cinism nemaipomenit, astfel încât a devenit foarte greu să te poți întreține pe parcursul studiilor. În primul rând, pentru că pretutindeni am auzit cu toții replici precum: „Păi ori vrei să studiezi, ori vrei să muncești?” sau „Păi ori vrei să muncești, ori vrei să mergi la facultate?”. Pe deasupra, Gen Z ar avea mai mult noroc căutând spiridușii de la capătul curcubeului și oalele lor cu aur decât găsind joburi part-time.

Mulți din Gen Z nici nu mai văd valoarea în muncă.

Salariile sunt, de cele mai multe ori, sub standarde. Angajatorii ne spun că suntem prea îndreptățiți, că trebuie să avem ceva de oferit pentru a primi salarii mai mari. Pe de altă parte, Gen Z, folosind platformele online, ripostează: „De ce să ne pese de voi, dacă voi nu ne plătiți suficient cât să putem acoperi chiria, hrana și necesitățile de bază, adică acel trai decent menționat anterior?”. Pe deasupra, există nenumărate mărturii din partea tinerilor care aplică, în medie, la sute de anunțuri de joburi până obțin un amărât de interviu.

Există angajatori care evită Gen Z cu totul, orientându-se spre persoane din alte generații.

Mai există o problemă: Gen Z este orientată spre câștiguri rapide, ca rezultat al multor schimbări culturale și sociale, dar și, în bună măsură, din pricina eșecului sistemului educațional, iar acest lucru îi împinge pe unii tineri spre jocuri de noroc sau spre spațiul crypto. Aceste zone sunt extrem de volatile, iar profiturile aproape că nu apar niciodată, oamenii riscând să devină dependenți și să ajungă în situații cu adevărat dramatice.

În multe domenii de activitate deja se simt lipsurile în formarea tinerilor care ar trebui să devină experții viitorului.

Iar asta mă face să cred că Gen Z va reuși să iasă la suprafață. Suntem o generație tânără care nu mai acceptă nedreptățile trecutului, iar acuzațiile care ni se aduc acum vor trece, dar trebuie să fim perseverenți. Există guverne care încearcă deja să reglementeze câteva dintre aceste probleme și domenii care încep să se adapteze pentru a atrage Gen Z.

Există chiar domenii întregi în care Gen Z excelează, precum marketingul, mai ales pe social media. Ba mai mult, există o revoluție culturală în Gen Z, la nivel global prin care tinerii sunt mult mai ambițioși și aleg să-și urmeze visele în locul unor cariere care nu duc nicăieri. Asta îmi dă speranță; sper că și vouă.

Acest material a fost realizat de Vladimir Forăscu, student și IT-ist.