|
7 pași ai Inițiativei #BineScris Cum distingi în lumea tik-tok, a facebook și X comentariile de calitate? 1. Primul pas: nu distribui imediat 2. Ia-ți pauza de respirație 3. Verifică/investighează cine scrie. 4. Pune-ți întrebări: este un cont real? Este cu adevărat un expert? Este un comentariu avizat? 5. Foarte important, înainte de a distribui rapid, de dragul vitezei și a vizualizărilor, fă o verificare a celui care scrie. E ca și cum cineva sună la ușă. Nu primi pe oricine, Asigură-te că ai câteva informații despre cel pe care îl primești în vizită pe wall-ul tău. 6. Nu uita: sunt multe păreri, dar puțini experți. 7. Verifică cine e autorul. Nu e întotdeauna ușor, iar unele informații pot fi contradictorii. Însă avem încredere că vei ști cum să procedezi. În lumea rețelelor sociale, scripa a ajuns să volent mai ceva decât… verba. Noi credem în scripta manent. Credem în textul #binescris. Rubrica și inițiativa pe care o lansăm, #BineScris, selectează din lumea scripta volent, a web-ului volatil, ceea ce merită să rămână. Propunem acest tag ca spațiu virtual, ca loc de întâlnire între generația Z și millenials, un loc în care să rămână ideile, un loc de expertiză, informare onestă, exprimare onestă, libertate onestă. Avem încredere în generația Z. #BineScris e o punte către tine. Ești genZ sau millenial? Dacă sunt bine documentate, structurate, bine scrise, ideile tale merită auzite. Merită să ne oprim, mai mult de o clipă, atenția asupra lor. Să ne exersăm atenția. Tu poți să fii parte din inițiativa #BineScris. |
Despre autorul propus astăzi la #BineScris: Sebastian Lăzăroiu
Lector universitar la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA (2000-2006), profesor asociat la Programul de master în comunicare politică de la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA (din 2003), precum și profesor asociat la Programul de master în marketing și sondaje de opinie de la Facultatea de Sociologie (din 2004).
Sursa analizei, postarea publică pe facebook (1 martie): Ce vor Putin și Trump
Eu n-am crezut niciodată că Putin vrea teritorii sau refacerea vechiului imperiu. Sigur că intențiile reale trebuie întotdeauna camuflate într-o ideologie care să însuflețească masele sau să deruteze adversarul.
- Putin vrea un loc pentru Rusia într-o nouă ordine mondială. Un loc de mare putere, așa cum era URSS. Azi, Rusia nu mai e nici măcar o putere regională. Influența ei a scăzut chiar și în zona foștilor sateliți. Ucraina, Armenia, Georgia, Moldova își doresc să intre sub umbrela occidentală. Țările din Asia Centrală sunt mai degrabă sub influența Chinei.
- De ce toate țările care au mai privit o vreme cu speranță spre Moscova, după destrămarea URSS, vor spre Occident sau spre China? Pentru că Moscova nu mai reprezintă nimic, nu le mai oferă nimic.
Banii și tehnologia fac astăzi dintr-un stat o mare putere
- Să fii o mare putere azi, și să poți deci avea o influență în lume, înseamnă BANI și TEHNOLOGIE. Retineți aceste două cuvinte cheie. Armata numeroasă, resursele naturale, armele nucleare nu mai reprezintă mare lucru. Nu credeți? Războiul din Ucraina o dovedește. Pe lângă curajul ucrainenilor, avem tehnologia vestică (supraveghere electronică, sateliți care culeg informație în timp real, drone etc.). Asta contează mai mult decât tunuri, tancuri, puști, număr de militari.
Motivul pentru care Rusia a decis să înceapă confruntarea cu Vestul în Ucraina trebuie căutat mai degrabă în această disperare că a pierdut statutul de mare putere, că lumea va fi împărțită între Occident și China, cei care azi dețin banii și tehnologia de ultimă generație.
Intrând violent în războiul de la marginea Europei, Rusia e elevul rămas în urmă care vrea să atragă atenția colegilor, prin forța brută, specifică secolului trecut, că există, că mai contează și că vrea la masa celor mari. Vrea acces la piețe și la tehnologie de ultimă generație, pentru că doar asta îți mai asigură astăzi supremație la nivel mondial.
Sigur, o să ziceți că sancțiunile la care a fost supusă Rusia, exact în zona piețelor și noilor tehnologii, din cauza războiului din Ucraina, o îndepărtează de visul ei, nu o apropie, ceea ce e corect.
Iar Putin știa că pe termen scurt va suferi acest pas înapoi, care o va împinge și mai mult în zona irelevanței, însă a sperat tot timpul că, menținând cleștele strâns pe front, cu tancuri vechi, soldați nord-coreeni, cu amenințări nucleare (puțin credibile), Occidentul va obosi și o va invita la masa băieților mari. De la China nu se aștepta la asta și China nici nu face asta. China preferă să mențină un ajutor discret pentru Rusia, dar o vrea în poziția de vecin neputincios care le vinde ieftin petrol și gaze.
Și aici apare Trump care e dispus, în acest moment, să îi ofere Rusiei statutul la care visează.
Să o reintroducă în circuitul finanțelor globale, să-i dea acces la piețe și chiar la noile tehnologii. De ce vrea Trump asta? Pentru că știe că lupta în doi cu China va fi pierdută cel mai probabil în următorii zece ani. China se poartă și este acum aproape egalul Statelor Unite în materie de bani și tehnologie. Trump visează la o lume cu trei hegemoni, nu cu doi. E un alt tip de echilibru decât cel din perioada războiului rece.
În trei, oricând doi se pot alia împotriva celui de-al treilea. E un echilibru mai dinamic, dar, paradoxal, mai stabil. Pentru a-și atinge scopul, Trump are nevoie rapid de încetarea războiului dintre Rusia și Ucraina. Altfel, ei nu pot ridica sancțiunile economice și tehnologice impuse Moscovei și nici nu-i pot convinge pe ceilalți să facă la fel. De asemenea, Rusia nu poate întoarce Ucrainei teritoriile deja ocupate pentru că are nevoie să fie percepută ca învingătoare (premisa pentru a redeveni o mare putere).
Putin și Trump sunt încurcați în planurile lor de existența Uniunii Europene.
Ei vor trei mari puteri mondiale, nu patru. De aceea Trump și Putin vor Europa divizată, împărțită ca sfere de influență între SUA și Rusia. Dată fiind proximitatea geografică și istorică, nu mai e nevoie să detaliez ce țări europene revin cui și de ce. Ce trebuie înțeles prin sferă de influență a Rusiei sau a Statelor Unite? Nici pe departe nu va mai fi modelul colonial de altădată sau cel al comisarilor sovietici. Va fi un tip de influență mult mai soft, mai prietenos, adaptat vremurilor, dar unul ferm.
De exemplu, să presupunem că România intră în sfera de influență Rusiei. Ce înseamnă asta? Ne întoarcem la prima decadă după al doilea război mondial? Ne vor exploata rușii resursele, ne vor jefui? Nu.
Rușii vor să ne fie prieteni, să fim cumva integrați economic, să fie un regim politic amical la București. Să ne înțelegem, de pildă, pe exploatarea gazelor din Marea Neagră. Adică să nu le facem concurență. Să le dăm acces la tehnologiile moderne, de care noi beneficiem grație perioadei faste în care ne-am apropiat de Occident. Iar dacă vrem să facem schimburi cu Franța, Marea Britanie sau Statele Unite, să fim opriți, politicos, și menținuți în zona de influență de care aparținem.
Sigur, pe lângă acest master plan, e nevoie și de o armonizare ideologică. Democrația, pluralismul sunt deja forme învechite și, în orice caz, puțin adecvate unei împărțiri în trei a lumii. Trump vrea să exporte tehno-fascismul, Putin fascismul-dughinist, ele nu diferă foarte mult în esența lor.
Ce crede Xi despre asta?
Cred că nu-i displace foarte mult ideea, dar nici nu îl încântă, pentru că înțelege că el nu câștigă imediat, dimpotrivă. Plus că el vrea acces pe piețele europene și nu vrea să fie limitat ca influență doar în anumite părți ale Asiei și în Africa. În fine, cred că Xi e prudent, mai ales pentru că planul lui era făcut pentru o lume cu doi competitori.
Acum poate că e mai ușor de înțeles nervozitatea lui Trump când se împiedică, în Biroul Oval, de o buturugă mică, precum Zelenski. În acest plan măreț, Zelenski sau suveranitatea Ucrainei nu reprezintă nimic. La fel și „pământurile rare” ale Ucrainei. Contractul acela e doar o diversiune a lui Trump pentru a-l face pe Zelenski să semneze mai repede pacea și să elibereze Rusia din strânsoarea sanctiunilor. Mai exact, contractul cu pământurile rare i-a fost vândut lui Zelenski pe post de garanții de securitate – un fel de – ‘vezi tu, dacă avem interese economice pe teritoriul vostru, fii sigur că le vom apăra cu armele.’ Sanchi, pământurile rare nu-s chiar așa de rare, iar într-o lume împărțită în trei le procuri de unde vrei. Zelenski, probabil sfătuit și de unii lideri europeni, a înțeles foarte bine diversiunea americanilor.
Cine poate opri planul Trump-Putin?
Deocamdată, rezistența europenilor și ucrainenilor. Câtă vreme nu se semnează nicio pace, Rusia rămâne o țară fără relevanță, secătuită economic și înapoiată tehnologic. Pe termen mediu, americanii îl pot opri pe Trump. Dacă ies de sub hipnoza MAGA și încep să chestioneze acțiunile împăratului, puterea se va muta destul de repede la Congres, prin democrați și republicani.
