Generația tânără ar trebui să caute adevărul istoric, corectitudinea și să respecte parcursul evenimentelor, mai ales pentru a nu se repeta istoria, acesta este sfatul lui Horațiu Măndășescu, fost milițian, polițist și cadru didactic la Academia de Poliție din București și autor al cărții „Miliția în vremea lui Ceaușescu”.
Reporter: De ce ați fost considerat un milițian rebel?
Horațiu Măndășescu: Pentru că eu nu am fost de acord să fac alte activități decât cele care de fapt erau în fișa postului, adică să fac treaba de anchetare, de cercetare, de dovedire a faptelor, asta de fapt era treaba de cercetare penală comise de infractori. Nu am acceptat să mă implic în activități de procurare, de băutură, de mâncare, de distracții, de tot felul pentru chefurile și chiolhanurile care se organizau. Plus că m-am opus și altor (n.a. lucruri): trucat dosare, cercetări abuzive, arestări nelegale, după cum spuneam, s-au mai practicat, din păcate, și asemenea lucruri, dar nu ca regulă.
Reporter: V-a fost ușor să renunțați la uniformă pentru postul de cadru didactic?
Horațiu Măndășescu: Eu lucram mai mult în ținută civilă, cam cum mă vedeți și acum, mai ales că eu fiind un pic rebel, așa cum ați mai sesizat, refuzam cravata. Nu mi-a plăcut să port cravată, am spus că ăsta e semn de ciocoism, apanajul umoristic, dar nu a fost o problemă. Mai puneam și eu uniforma din când în când, dar lucram în ținută civilă.
Și în munca la cooperativă, de multe ori lucram în uniformă, deoarece făceam naveta București-Săftica și cu uniformă aveam mai multe șanse să găsesc autostopul. Nu erau ca astăzi mijloacele de transport în comun care să te ducă, cum e acum, aproape din oră-n oră
Reporter: V-a oferit anumite privilegii, uniforma?
Horațiu Măndășescu: Nu știu dacă asta era un privilegiu, dar era un semn de distincție, pentru că și oamenii erau reticenți, le era frică și pe bună dreptate, nu aveau cum să ia orice persoană în mașină.
Reporter: Dacă ar fi acum să alegeți, ce ați alege să fiți, milițian sau polițist?
Horațiu Măndășescu: Numai din aceste două să aleg, nu?
Reporter: Da.
Horațiu Măndășescu: Evident că aș alege să fiu polițist, în niciun caz nu (n.a. altceva). Asta ar însemna să aleg regimul de acum. Că dacă alegeam regimul de atunci, numai că dacă ar fi să-mi aleg o altă meserie, nu m-aș mai face polițist. Acum, după mintea de acum, poate și cu vremurile de acum.
Reporter: Revenim la dorința dumneavoastră de a intra în securitate, acum, că vă uitați la tot parcursul dumneavoastră, credeți că ați fi făcut față în securitate?
Horațiu Măndășescu: Nu , răspuns categoric nu și cred că Dumnezeu m-a ajutat să nu ajung acolo, cu siguranță nu putem sa fac față și cine știe ce s-ar fi ales de mine, poate și de maică-mea.
Reporter: Ce considerați că ar trebui să știe generațiile tinere despre rolul miliției în perioada lui Nicolae Ceaușescu și totodată ce a trebuit să știe ca istoria să nu se mai repede?
Horațiu Măndășescu: De exemplu, sau pentru a-i explica, despre securitate și despre Revoluție s-au scris biblioteci întregi și de cărți. Și pro și contra, inclusiv de către foștii securiști, inclusiv de către politicienii partidului părtinitori. E foarte bine să se citească, să studieze toate pozițiile, deci asta e o primă recomandare, să studieze. Apoi, să studieze un fenomen în contextul istoric și corectitudinea.
Dincolo de uniformă, experiența lui Horațiu Măndășescu conturează portretul unui profesionist care a pus adevărul, corectitudinea și respectarea legii mai presus de obediența față de un sistem. Mărturia sa este un apel adresat generațiilor tinere de a privi critic trecutul, de a înțelege contextul istoric și de a studia faptele din multiple perspective, tocmai pentru ca abuzurile și derapajele unei epoci să nu se mai repete.
Interviu realizat, în cadrul cursului Genurile Jurnalistice TV, de o echipă de studenți ai Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București: Ana-Ștefania Diță, Ancuța Tilie, Ștefania Vâlciu, Vicențiu Vamanu, Theodor Vieru și Cazacu Andrei (student Erasmus).
