Am crescut într-o familie în care cărțile, muzica, filmele erau ,,semnătura” noastră. Îmi amintesc cu nostalgie, momentele în care tatăl meu mă îndruma să citesc cât mai mult, să descopăr lumi și vise, să îmi dezvolt imaginația și curajul de a visa.
…cine a redactat acest material?
Materialul a fost redactat în cadrul concursului de eseistică de Dâmboiu George Matei, în vârstă de 22 de ani, fiind selectat pentru creativitatea și puterea emoțională a temei abordate cu mare impact atât pentru părinți, cât și pentru pentru tineri. Continuă să citești…
Fiind copil, ,,aripile” mele nu cunoscuseră vreodată zborul, dar pașii mei mici m-au condus prin aventuri și lumi fantastice pe care cu siguranță nu le voi uita niciodată. Și pașii mei au început alături de Micul Prinț, călătorind împreună, descoperind lucruri noi și învățând ce înseamnă responsabilitatea și prietenia.
Mai apoi, am plecat la școală alături de Enrico Bottini, un băiețel bun și curios, care mi-a arătat că solidaritatea și compasiunea sunt unele dintre cele mai frumoase valori morale. În zborul meu frumos l-am cunoscut pe Nils Holgersson, aflat pe spatele gâștei Morten, într-un zbor prin Suedia. Și am trecut împreună prin păduri, munți, lacuri și sate, făcându-ne mai curajoși și mai înțelepți.
Anii au trecut, iar mie mi-a fost dat să văd submarinul Nautilus al misteriosului căpitan Nemo, alături de care am descoperit lumea subacvatică și minunățiile ei. Aripile mele m-au purtat la Hogwarts, școala de vrajitori, unde m-am luptat cu temutul vrăjitor întunecat Voldemort, alături de Harry, Ron și Hermione. Așadar zborul meu a avut un start frumos și memorabil.
După ce tatăl meu reparase vechiul patefon (un aparat mecanic, utilizat pentru redarea sunetelor înregistrate pe viniluri), m-am îndrăgostit instant de Caruso, celebrul tenor, dar și de Robert Johnson.
Desigur, nu pot uita de Demis Roussos, care era sufletul petrecerilor în serile de familie. Tatăl meu venea obosit de la lucru, dar niciodată nu era obosit pentru noi. Mama dansa alături de mine și frații mei pe muzica lui Dalida Delon, dar și a lui Julio Iglesias. Uneori, dacă eram foarte energic Chuck Berry era tot ce aveam nevoie. În serile de vară, pe când cinam afară, BZN (trupă pop), cu piesele lor Che Sara sau Amore, făceau atmosfera mai frumoasă.
Părinții mei m-au făcut să mă îndrăgostesc de filme, atunci când aproape în fiecare seară vizionam unul. Am început de la clasicile comedii Fantomas și filmele cu Bud Spencer și Terence Hill, până la Legenda lui 1900, Pianistul, Interstellar, Casablanca și multe altele. În timp, am învățat să recunosc actori de seamă precum, Robert De Niro, Morgn Freeman, Liam Neesen, Gerard Butler, Daniel Craig, Leonardo DiCaprio, Russell Crowe, Tom Hardy, Cillian Murphy, Christopher Walken, Harrison Ford și mulți alții.
Ceea ce vreau să spun este că familia mea nu m-a lăsat niciodată să nu mă bucur de aceste minunății, care mi-au făcut copilăria mai frumoasă. Am învățat că viața înseamnă mult mai mult decât rețelele de socializare și utilizarea tehnologiei într-un mod obsesiv. Un lucru știu cert și anume că atunci când voi deveni tată, voi proceda la fel, cum au procedat părinții mei cu mine. Încurajez noile generații să aibă puterea să abandoneze tehnologia și să îndrăznească să viseze, să cunoască adevărata fericire și să aibă o viață mai bună.
De ce poate fi acest subiect de interes pentru noi?
Textul urmărește formarea autorului într-un mediu familial unde tehnologia a fost înlocuită de artă și imaginație. Mai exact, materialul explorează:
- Pilonii educației culturale: Rolul esențial al părinților în a ghida copilul către lectură, muzică și cinematografie clasică.
- Dezvoltarea universului interior: Modul în care personajele literare și experiențele artistice au servit drept „aripi” pentru a descoperi valori precum responsabilitatea, prietenia, solidaritatea și compasiunea.
- Alegerea conștientă a valorilor: Refuzul de a trăi viața prin prisma rețelelor sociale sau a utilizării obsesive a tehnologiei.
- Moștenirea generațională: Dorința autorului de a transmite mai departe acest model de educație propriilor copii, punând accent pe fericirea autentică, pe curajul de a visa.
