Când a fost ultima oară când ai stat cu picioarele în iarbă? Când ai privit ultima dată cerul pentru mai mult de cinci minute? De când n-ai lăsat o furnică să-și facă drum pe trupul tău? Hai să vorbim puțin despre sănătatea mintală și natura.
Acest material a fost realizat de Răducan Crina, în vârstă de 22 de ani, editor la Pagina de Timiș. Crina a participat inițial la concursul nostru de eseistică, după care a decis să continue publicarea mai multor materiale pe pagina genzi.ro. Fă și tu parte din comunitatea noastră! Ne poți trimite materialele tale la adresa genzi[dot]2587@gmail.com, iar noi îl vom publica. Pot avea valoare jurnalistică sau de storytelling. Până atunci, continuă să citești…
Trăim în cutii. Nu, nu este o metaforă
Societatea din ziua de azi a ajuns foarte departe de originile noastre. Trăim în orașe de ciment și beton, minimaliste, fără personalitate, într-o stare continuă de stres, închiși, în mare parte, în cutii, cum spune mereu un mare jurnalist român. Casa noastră, mașina sau autobuzul cu care ajungem la lucru, biroul sau alt loc unde muncim, toate sunt niște cutii, iar noi doar ne mutăm dintr-una în alta.
Mult prea puțin timp e petrecut afară, și nici puținul acela nu e petrecut așa cum ar trebui, căci e greu să privești cerul când nu știi dacă îți vor ajunge banii până la sfârșitul lunii, sau când nu știi de ce treabă să te apuci mai repede odată ce ajungi acasă. Sau atunci când nu ridici ochii din telefon. Pentru că, din păcate, acesta a devenit modul principal de relaxare al oamenilor.
Astfel, am ajuns să nu mai trăim în habitatul nostru natural, atât cel fizic, cât și cel psihic. Iar asta se vede în toate cazurile de burnout, depresie, anxietate. Potrivit Organizației Mondiale de Sănătate, peste un miliard de persoane se confruntă cu probleme legate de sănătatea mintală.
Un miliard de oameni suferă. Cifrele nu sunt de ignorat
În Europa, cazurile de anxietate au crescut cu 43,9% între 2015 și 2023, ajungând la 8,3 cazuri la 100 de locuitori, iar cele de depresie au crescut cu 22,3% în aceeași perioadă, atingând o prevalență de 4,7 cazuri la 100 de locuitori. Conform Melissei Piasecki, decan principal asociat și profesor de psihiatrie la University of Nevada, cercetările au arătat că expunerea la spațiile verzi reprezintă unul dintre determinanții sociali ai sănătății.
Rezultatele indică o sănătate mintală mai bună, o memorie îmbunătățită, o creativitate sporită și o rată mai scăzută a mortalității în rândul populațiilor care au crescut sau au locuit în apropierea spațiilor verzi.
Ce se întâmplă în creierul tău când ieși în natură
Cercetările care au studiat activitatea cerebrală în timpul expunerii la natură au arătat că activitatea ritmică a creierului indică o atenție îmbunătățită, o conectivitate funcțională mai ridicată și o procesare senzorială modificată, ceea ce înseamnă capacitate sporită de concentrare, flexibilitate cognitivă mai mare și un nivel crescut de creativitate.
Un studiu care a utilizat neuroimagistica funcțională (fMRI) a evidențiat o activare mai redusă a structurii cerebrale responsabile de semnalarea fricii și a amenințărilor (amigdala) după o plimbare de 60 de minute într-un mediu natural, comparativ cu o plimbare într-un mediu urban.
Un alt studiu fMRI a constatat o reducere a fluxului sanguin în cortexul prefrontal după o plimbare de 90 de minute în natură, comparativ cu o plimbare într-un mediu urban. Această reducere a fost corelată cu autoevaluări care indicau o diminuare a „ruminației” (tendința de a reveni obsesiv asupra gândurilor negative). Sursele de apă precum oceanul, râul sau lacul sunt la fel de importante, poate chiar mai mult.
De ce apa te liniștește în câteva minute. Știința din spatele senzației
Totul începe cu o schimbare în sistemul nervos autonom, cel care coordonează funcțiile automate ale organismului, precum bătăile inimii, respirația și digestia. Acesta funcționează în două regimuri: cel simpatic (starea de alertă și stres) și cel parasimpatic (starea de calm și refacere). Simpla apropiere de apă induce o tranziție directă către starea parasimpatică. Ritmul inimii încetinește, iar tensiunea arterială scade. Cortizolul, principalul hormon al stresului, scade și el. Cercetările arată că acest lucru se poate întâmpla după doar câteva minute de expunere la apă, chiar și doar privind-o sau auzind-o.
Al doilea mecanism este ceea ce cercetătorii numesc „fascinație blândă” (soft fascination). Ea apare atunci când ceva îți captează atenția fără să îți solicite efort. Mișcarea apei este liniștitoare, neamenințătoare și în continuă schimbare. Creierul tău interacționează cu ea în mod natural, fără efort. Acest lucru este important pentru că cea mai mare parte a vieții moderne necesită atenție direcționată, acel tip de concentrare intensă pe care îl folosești la serviciu, în trafic sau când stai pe telefon. Atenția direcționată se epuizează. Când se întâmplă asta, te simți obosit mental, iritabil și incapabil să te concentrezi. Apa îi oferă ocazia să se refacă. Acest fenomen se numește Teoria Restaurării Atenției (Attention Restoration Theory), dezvoltată de psihologii de mediu Rachel și Stephen Kaplan.
Cum am ajuns să trăim ca pinguinii la grădina zoologică
Dar de ce nu mai facem toate aceste lucruri de care avem atâta nevoie? Ei bine, capitalismul ne-a învățat să fim într-o stare permanentă de stres, într-o grabă continuă, într-o eternă agitație. Și în același timp, ne-a schimbat mediul înconjurător, făcându-ne să trăim acum precum pinguinii la grădinile zoologice din țările calde. În loc de verde, avem gri implacabil.
În plus, au apărut și dispozitivele care ne-au luat mințile. Spun asta având eu însămi un Screen Time pe care mi-e rușine să-l dezvălui. Dar adevărul e că nu e vina noastră în totalitate. Rețelele sociale sunt făcute în așa fel încât să fie irezistibile, la fel ca multe alte produse sau servicii care ni se vând.
Nu ești leneș. Ești prins într-un sistem proiectat să te țină captiv
Unul din motivele pentru care telefoanele ne obsedează este explicat de un experiment făcut de B.F. Skinner din 1938. Pentru a studia behaviorismul, el a plasat un șobolan într-o cutie cu o manetă. De fiecare dată când acesta apăsa maneta, primea mâncare. Ca urmare, el apăsa maneta doar atunci când îi era foame. Mai apoi, nu a mai primit mâncare deloc atunci când maneta era apăsata. După ce și-a dat seama de acest lucru, șobolanul a renunțat să mai încerce. În ambele situații, consecințele erau predictibile, era clar ce se va întampla la apăsarea manetei.
Ce s-a întâmplat când consecințele au devenit imprevizibile? Șobolanul a devenit obsedat de manetă, renunțând inclusiv la a se mai îngriji sau a face alte lucruri firești. Sistemul intermitent de recompensă e cel mai adictiv dintre toate și este cel mai puternic mod de a consolida un comportament, motiv pentru care se folosește la jocurile de noroc, spre exemplu.
În ceea ce privește telefoanele, nu știm niciodată ce ne va apărea pe feed, ce mesaj vom primi și de la cine, dacă e ceva interesant? Conform unui studiu american făcut în 2025, media de verificare a telefonului este de 205 ori pe zi. Recompensa noastră intermitentă este microdoza de dopamină. Nu ești leneș pentru că stai pe Instagram în loc să lucrezi sau să privești cerul. Ești doar un șobolan într-o cutie.
Antidotul e simplu. Și e gratuit
E greu, e foarte greu. Dar, chiar și ca pinguini într-o grădină zoologică sau șobolani în cutii, viața e mult prea frumoasă ca să nu ne bucurăm de ea. Așa că mergi în parc, găsește un copac căruia să-i destăinui toate gândurile, împrietenește-te cu furnicile și încearcă să înțelegi ce vorbesc păsările una cu alta. Sau bagă-te și tu în seamă cu ele.
