Poate că mulți dintre noi avem tendința de a căuta un refugiu atunci când vrem să luăm o pauză, însă viața nu se oprește în loc. Știu că muzica m-a ajutat întotdeauna și că generația tânără are un stil unic atunci când vine vorba de artiștii preferați. De ce îi ascultă? De ce vedem tineri peste tot pe stradă cu căștile pe urechi? De ce mergem la sală, facem curat, mâncăm și dansăm pe piesele noastre preferate? De ce avem o melodie pe care o punem pe repeat atunci când cerul se prăbușește peste lumea noastră? Pentru această ultimă întrebare, am câteva răspunsuri… pe care le-aș putea numi chiar emoționante și puternice.
Anxietatea, una dintre cele mai presante probleme ale Generației Z, poate fi uneori alinată de o melodie preferată
Nu cred că este o regulă și poate că nu se întâmplă de fiecare dată, dar muzica pare să aibă ceva special care îți oferă forță interioară.
Sursă: Pixabay
Cine a redactat acest material?
Materialul a fost redactat în cadrul concursului de eseistică de Ungureanu Cristina, cofetăreasă și studentă la master în cadrul Facultății de Jurnalism din București, fiind selectat pentru originalitate, impact, relevanță și claritate. Continuă să citești…
„Cred că mulți tineri se îndreaptă spre artă atunci când simt că lumea exterioară nu îi mai înțelege sau, mai rău, îi judecă fără motiv. Cred că au obosit să mai explice cum se simt, mai ales unei generații care adesea nu are mintea deschisă sau nu știe cum să abordeze subiecte încărcate emoțional. Nu judec nicio parte. Spun doar că este mai ușor să îți păstrezi sentimentele pentru tine decât să încerci să le explici. Iar dacă găsești un artist care cântă exact despre durerea ta, este ca și cum ai primi o îmbrățișare sub forma unei melodii pe care o poți asculta de câte ori ai nevoie.”
— Oana, 28
Cred că Oana ne amintește de ceva foarte important — teama tinerilor de a fi judecați pentru ceea ce simt și reprimarea propriilor emoții. O reprimare care, în cele din urmă, își găsește locul în muzică, în sufletul unui artist, unde poți simți orice dorești fără ca cineva să te privească ca pe un intrus — ci ca pe o parte din poveste. Practic, artiștii noștri preferați ne primesc mereu cu înțelegere și ne fac să simțim că aparținem — că nu suntem singuri.
„Presupun că este felul în care acești artiști își exprimă sentimentele și emoțiile cele mai personale — experiențe cu care tinerii pot rezona. De exemplu, moartea unei persoane dragi, acea primă dragoste care ți-a frânt inima și te-a rănit, un episod de depresie sau o perioadă grea prin care ai trecut sau prin care încă treci. Adesea, oamenii — sau tinerii ca noi — nu pot exprima clar în cuvinte, fie ele scrise sau vorbite, tot ceea ce simt; tot ce e greu și dificil, așa că cel mai ușor mod de a trece peste acea durere sau de a te obișnui cu ea, de a deveni conștient de ea, este prin conectarea cu ceva sau cineva care a putut să o spună în locul tău: un cântec, o poezie, o operă de artă, o pictură. Chiar și o carte — absolut orice formă de expresie sau artă.”
— Iulia, 22
Vulnerabilitatea ar trebui să fie un lucru bun, ceva de care să fii mândru, ceva care aduce oamenii împreună și ajută pe toată lumea în procesul de vindecare. Este greu și inconfortabil, dar trebuie să fim curajoși. Am fost izbită de ceva ce a spus Mădălina (22) —„Artiștii vulnerabili pornesc în această „călătorie” singuri, fără ajutor. Cred că, alături de artiștii noștri preferați, putem parcurge această călătorie împreună și putem căuta ajutor atunci când avem nevoie. O altă metodă benefică care susține întregul proces este meloterapia (terapia prin muzică), care te ajută să îți exprimi emoțiile și sentimentele reprimate.”
Liu (2025), bazându-se pe cercetările lui Croom (2021), susține că „terapia prin muzică oferă un mediu nonverbal prin care pacienții pot exprima emoții reprimate, în special cei care întâmpină dificultăți în a-și articula sentimentele prin limbaj. Acest lucru poate favoriza o conexiune terapeutică mai profundă și poate reduce semnificativ rezistența psihologică.”
Este important să știm că ne putem întoarce mereu la muzică, precum la o îmbrățișare caldă, și că, așa cum ne-au spus Natalia (22) și artistul ei preferat, Yoongi: „Viitorul va fi bine” (Future’s gonna be okay).
De ce este acest subiect de interes pentru noi?
Muzica ca „traducător” al emoțiilor: De multe ori simțim lucruri complexe, dar nu avem cuvintele necesare să le explicăm părinților sau prietenilor. Acest subiect este relevant pentru că validează experiența de a găsi un artist care „a spus-o în locul tău” și care transformă izolarea în conexiune.
- Refugiul în fața anxietății: Generația Z este mai este numită și „generația anxioasă”, dar muzica nu este doar divertisment, ci un instrument de reglare emoțională. Textul explică de ce melodia pusă pe repeat este, de fapt, o formă de autovindecare.
- Materialul ne provoacă să privim vulnerabilitatea nu ca pe un act de curaj. Ne arată că artiștii care își expun rănile ne oferă, de fapt, permisiunea de a fi și noi imperfecți.
