La început, totul suna extraordinar de frumos și altruist. Simțeam cum însfârșit puteam avea o contribuție reală în viața oamenilor prin ceea ce am creat, și că de acum în colo voi fi un fel de călugăr budist care primește ofrande de la oamenii din jurul lui doar pentru că sunt onorați să se afle în preajma sa.
Voi putea trăi cu sens după atât de mult timp de rătăcire în mine și în mintea mea tulburată ca un lac cu nisip pe fund, în care dacă te scufunzi, nu vezi absolut nimic, decât te mai agăți de tot felul de lucruri pierdute ale oamenilor care s-au scăldat acolo.
Nu este oare mintea noastră un recipient în care oamenii își pot lăsa anumite amprente proprii și personale?
Dar care rămân acolo pentru totdeauna. Știu, ai mai auzit teoria că oamenii sunt ca niște bureți care absorb tot din jurul lor, și poate că este adevărat, dar, ca orice burete, omul trebuie să știe când să se curețe de toate depunerile de mizerie pe care le-a acumulat natural în jurul său fără să vrea. Uneori este suficient să îți cureți buretele; alteori este nevoie să îl schimbi de tot. La fel este și cu mințile noastre; trebuie să le mai curățăm din când în când pentru a nu mai căra cu noi atâtea depuneri care nici măcar nu sunt ale noastre.
Cine a redactat acest material?
Materialul a fost redactat în cadrul concursului de eseistică de Ioiart Darius Robert Valentin, student la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, Universitatea de Vest din Timișoara, fiind selectat pentru originalitate, relevanță, impact și claritate. Continuă să citești…
La fel m-am simțit după ce am fost prezent la primul meu incubator de antreprenoriat social la care am participat cu ideea unui software de prevenire a epuizării profesionale. Pe parcursul celor 4 luni am trecut prin multe experiențe care m-au învățat multe lucruri despre afaceri, dar și despre oamenii care nu ne-au susținut, deși erau acolo pentru a ne susține, dar mai ales despre oamenii care ne-au ajutat, deși nu erau acolo pentru asta.
Am participat la workshopuri săptămânale timp de câteva luni, am fost la un bootcamp (un program de training scurt și intens) lângă Brașov, iar în final am călătorit până la București pentru a ne susține prezentarea finală în fața juriului. Îmi aduc aminte și acum ce emoții aveam când așteptam să fim chemați să ne ridicăm premiul, dar care a sfârșit printr-o mare depunere de dezamăgire. Am simțit acea energie în care știi că tu trebuia să câștigi, dar nu ai câștigat, pentru că așa trebuia să fie.
Am acceptat situația, ne-am întors acasă și am început ușor, ușor, să ne curățăm de toate depunerile pe care le-am acumulat în această experiență. O experiență pe care o voi ține minte mereu drept una frumoasă și cu foarte multe lecții învățate. Dar nu ne-am lăsat, pentru că, la scurt timp după finalizarea incubatorului, în care ne-am ales doar cu experiență, ne-am început pagina de Instagram burnoutguard, unde postăm despre burnout bazat pe articole științifice și informații verificate, nu doar păreri generale, așa cum găsim de multe ori pe social media, mai ales despre un subiect de care nu foarte multă lume este încă conștientă cu adevărat.
Poate că nu am câștigat atunci. Dar, pentru prima dată după mult timp, am simțit că am început să curăț din lucrurile care nu veneau din interiorul meu. Și, undeva pe fundul minții mele, printre toate depunerile lăsate de alții, a rămas ceva simplu: dorința sinceră de a construi ceva care chiar contează pentru mine, dar și pentru ceilalți.
De ce este acest subiect de interes pentru orice cititor?
- Într-o cultură care celebrează doar „marele premiu”, această poveste arată că valoarea reală stă în proces, nu doar în premiul de la final. Este o lecție de reziliență: faptul că nu s-a cîștigat premiul nu a oprit misiunea, ci a rafinat-o.
- Metafora „curățării buretelui”: Tinerii, și nu numai, sunt bombardați cu așteptările părinților, presiunea social media și standardele industriei. Ideea că trebuie să ne curățăm mintea de „depunerile” altora pentru a ne găsi vocea proprie este extrem de eliberatoare. Ne învață să facem distincția între ce vrem noi și ce vor alții de la noi.
- Abordarea serioasă a burnout-ului: Subiectul epuizării profesionale este adesea tratat superficial în mediul online. A creat burnoutguard pe Instagram.
- Mulți tineri se simt „rătăciți” sau simt că mintea lor este un „lac cu nisip pe fund”. Să citești că și alții trec prin asta și că pot construi ceva valoros în ciuda turbulențelor interioare oferă un sentiment de apartenență.
